Politici europene în domeniul energiei regenerabile:


Uniunea Europeana s-a angajat prin Protocolul de la Kyoto să reducă emisia gazelor cu efect de seră cu 8 % până în 2008-2012. Şi totuşi, în anii imediat următori semnării documentului, nimic semnificativ nu s-a intîmplat. Una din ţările care şi-a luat în serios angajamentele de la Kyoto a fost Germania, care mai mult decât alte ţări membre, şi-a impus un obiectiv extrem de ambiţios prin reducerea emisiior de gaze cu efect de seră cu 21 %. O asistenţă financiară masivă pentru cercetare-dezvoltare, insoţită de un set de măsuri fiscale, ajutoare si garanţii de stat, împrumuturi pentru investiţii, programe regionale şi locale specifice, au reprezentat portofoliul oferit partizanilor energiei verzi în Germania. Au început să fie valorificate resurse energetice variate noi si regenerabile – hidro, energia vântului pe apă si pe uscat, pila fotovoltaică, biomasa, energia solară, geotermală si deşeurile urbane.


În martie 2007 Uniunea Europeană a adoptat o noua politică în ceea ce priveşte energia regenerabilă fixând ca ţintă obţinerea a minim 20% din necesarul energetic UE din surse regenerabile pana în anul 2020. Pentru a atinge această ţintă Comisia Europeană a elaborat o serie de noi directive ce vizează atât industria energetică cat şi regimul construcţiilor publice şi private. Obiectivele politicii energetice europene sunt sintetizate în forma 20-20-20% şi se referă la:


  • Scăderea cu 20% a consumului de energie din combustibili fosili prin adoptarea de masuri de eficientizare şi economisire a utilizării consumului energetic precum izolarea termică a clădirilor sau utilizarea de becuri economice;
  • Producere a minim 20% din necesarul de energie prin folosirea de resurse regenerabile;
  • Atingerea celor două obiective până în anul 2020;

  • Dat fiind că la nivelul UE peste 40% din energia curentă este utilizată de către construcţii (rezidenţiale, publice şi industriale), UE a emis o directivă nouă privind performanţa energetică a construcţiilor.  Această directivă impune adoptarea la nivelul tuturor clădirilor a soluţiilor de eficientizare energetică.  Clădirile vor fi evaluate şi vor primi un certificat de eficienţă energetică ce devine obligatoriu în orice contract de vânzare-cumpărare de imobile.  Mai mult utilizarea de soluţii de eficientizare energetică, vor fi obligatorii pentru autorizarea tuturor construcţiilor noi sau în cazul renovării construcţiilor existente.


    Această directivă propune un sistem de calculare a taxelor şi impozitelor în funcţie de performanţa energetică a clădirii asemenea sistemului de taxare a autovehiculelor în funcţie de gradul lor de poluare. Evaluarea pozitivă a clădirilor rezidenţiale este condiţionată de adoptarea de sisteme de încălzire solara şi sisteme fotovoltaice de producere a energiei electrice.


    La nivel global UE deţine prima poziţie în ceea ce priveşte utilizarea energiei solare asigurând 65% din producţia globală de energie de acest tip. Totuşi, trebuie sa ţinem cont de faptul ca la nivel global mai puţin de 1% din energia folosită este de provenienţa solară în special datorită costurilor mai ridicate şi a naturii sale intermitente comparativ cu energia convenţională.  Dintre tarile UE Germania şi Spania sunt cele mai avansate în dezvoltarea şi utilizarea energiei solare.  Aceste ţări au investit masiv în dezvoltarea tehnologiilor solare şi au implementat un sistem de subvenţii publice pentru stimularea producătorilor de energie solară.  Spre exemplu, Germania subvenţionează energia solară plătind pentru aceasta un preţ mai mare decât preţul de comercializare pe piaţă. Aceasta politică se aplică inclusiv producătorilor domestici care, prin instalarea de panouri fotovoltaice produc un surplus de energie ce este apoi direcţionat către reţeaua energetică naţională.


    Totuşi, datorită inovaţiilor tehnologice şi dezvoltării de „ferme solare” costul de producţie a energiei solare a scăzut substanţial apreciindu-se ca pana în 2030 energia solară va reprezenta 7% din consumul energetic global.


    Programe europene de promovare a energiei regenerabile:


    Grupul de lucru Hidrogen este o iniţiativă de ultimă oră a Comisiei Europene, care va cerceta potenţialul hidrogenului ca viitor înlocuitor al surselor de energie convenţionale. Hidrogenul este văzut ca sursa de energie a Mileniului 3, ce poate fi folosit de la carburant pentru motoare, la sursă de energie în baterii pînă la combustibil pentru centrale electrice. Grupul va fi constituit din reprezentanţi ai unor reputate centre de cercetare, producători de componente şi pile de combustie, companii de electricitate, producători de automobile şi maşini de transport.


    Pila de combustie combină hidrogenul cu oxigenul pentru a produce energie electrica, în urma procesului rezultând doar apă si energie termică. Comisia Europeana a mai lansat proiectul demonstrativ CUTE (Clean Urban Transport for Europe), prin care nouă oraşe europene (Amsterdam, Barcelona, Hamburg, Londra, Luxembourg, Madrid, Porto, Stockholm si Stuttgart) vor introduce hidrogenul în sistemul de transport public. Alt program suport – ECTOS (Ecological City Transport System), a fost lansat în 2001.


    Resurse: Directive 2009/28/EC of the European Parliament and of the Council of 23 April 2009 on the promotion of the use of energy from renewable sources and amending and subsequently repealing Directives